Photos

Photographer's Note

Cimitirul Vesel - The Merry Cemetery - Sapanta - Maramures - Romania. www.sapanta.ro - locul unde afli totul despre Sapanta - The only place on the web where you will find all about Sapanta!
Lemnul pentru Maramures a insemnat dintotdeauna caldura, locuinta si unelte. Din lemn si-au faurit maramuresenii casa si biserica, plugul si moara, uneltele si tacamurile. Dar lemnul a mai fost si inca mai este suportul ideal pentru manifestarea geniului artistic al oamenilor de aici.
Intr-un singur loc in Maramures insa, lemnul prelucrat artistic, a capatat valente noi prin acoperire cu vopsea. In Sapanta.
Undeva prin 1935, Stan Ion Patras, pe atunci un anonim sculptor in lemn, dotat si cu harul poeziei, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Sapanta. Din acel moment viata sapantenilor a intrat in nemurire fiind imortalizata cu dalta, pe lemnul crucilor din cimitir. Pare socant sa vorbesti despre un cimitir ca despre o carte a vietii dar asta este azi Cimitirul Vesel. Un fel de arhiva, cu totul aparte, care pastreaza incrustate in lemn, povestile vietii sapantenilor. Si ca sa fie "vesel" acest loc trebuia sa fie un spectacol de culoare.
Stan Ion Patras, a facut ceva ce nu a mai facut nimeni pana atunci in Maramures: a adaugat lemnului culorile vietii si a transformat un loc de regula trist, intr-un vesel loc de meditatie si aduceri aminte. A transformat un cimitir maramuresan obisnuit intr-un adevarat mit.
Vestitul cimitir se afla in centrul comunei, la biserica parohiala. Veti gasi pe acest site fotografiile tuturor crucilor. Cimitirul are peste 800 cruci, monumente de arta populara care se constituie intr-un adevarat si complex muzeu in aer liber! Aici monumentele au infatisari si semnificatii aparte. Specificul acestui cimitir consta in crucile sale, sculptate in lemn de stejar, pictate si versificate prin incrustare. Culoarea de fond aleasa de Stan Ion Patras, este albastrul. Aceasta culoare, care da tonul caracteristic cimitirului, a fost numita albastru de Sapanta si este putin diferita de albastrul de Voronet. Esenta vietii celui disparut, este surprinsa intr-o imagine plastica sculptata in tehnica basoreliefului si vopsita in culori vii folosind vopsele pe baza de ulei.
Fiecare cruce are incrustat pe ea cate un epitaf scris in versuri scurte de doina. Cele mai multe epitafuri sunt scurte, in general fiind alcatuite dintr-un numar de versuri care difera intre 7 si 17. Sunt insa si cateva ale caror cuprins se intinde si pe versoul crucii si la acestea numarul versurilor se dubleaza. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresan, de multe ori gramatica fiind neglijata. Ele poarta insa o mare incarcatura de duh si har. Toate epitafele sunt definitorii. Fiecare cuprinde in cateva versuri numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce. In acest fel, epitafele ne vorbesc despre oamenii din Sapanta, despre ce a fost bun sau rau in viata lor, despre meserii si pasiuni, de multe ori viciile capatand nuante hazlii. Fapte condamnabile de societatea conservatoare din satul maramuresan, sunt amintite cu mult umor, fiind astfel diminuata in mare parte latura lor negativa. Daca de exemplu, in viata de zi cu zi sotul care isi insala sotia este condamnat vehement, pe o cruce din Cimitirul Vesel, acest lucru ar ramane in umbra, datorita umorului generat de modul de alcatuire al versurilor. "Maniera naiva de tratare plastica si versurile insotitoare tradeaza un obtimism robust si o anumita veselie care au determinat pe unii cercetatori sa denumeasca cimitirul din Sapanta "Cimitirul Vesel" " ne spun George Cristea si Mihai Dancus in lucrarea "Maramures un muzeu viu in centrul Europei" publicata de Editura Fundatiei Culturale Romane in anul 2000. Cimitirul Vesel... acest nume este un unicat prin paradoxul sau, la fel ca si locul pe care il defineste. Cimitirul vesel este insa un fenomen mult mai complex, semantica numelui sau fiind destul de indepartata de continutul unui cimitir. Desigur pentru vizitatorul aflat la primul contact cu acest loc, cimitirul poate parea vesel. Personal, am avut aceeasi impresie, pana in ziua in care am luat parte la o inmormantare in acest cimitir. Am vazut atunci la oamenii implicati in eveniment, toate trairile obisnuite in astfel de imprejurari. Veti vedea in fotografiile facute cu acest prilej, intiparita pe fetele oamenilor, multa durere, suferinta muta si revolta in fata mortii care le-a rapit semenul. Nu era atunci, nu era de loc atunci un spatiu pentru veselie, cimitirul din Sapanta... Era un spatiu al durerii si resemnarii. Poate veselia adusa de culoare si versuri, mult timp dupa consumarea evenimentului, sa fie o razbunare indreptata impotriva mortii necrutatoare?
In epitafe sunt descrise de multe ori, drame si tragedii profunde. Aflam citindu-le, despre oamenii de elita pe care i-a dat Sapanta, despre feciorii Sapantei morti in razboaie, despre altii persecutati in timpuri de opresiune, sau despre morti in accidente tragice. Sunt descrise si cazuri cutremuratoare de cruzime, cum este cazul unui tanar decapitat sau al unei mame asasinata de propriul fiu. De multe ori, epitaful are un puternic rol moralizator. Am avut chiar impresia ca doza de adevar din unele, poarta ceva din proverbele pline de intelepciune regasite in folclorul romanesc.
Unele epitafe creaza stari de meditatie profunda, iar nota lor de umor este minima. "Aceste ganduri si sentimente sunt adanci si dureroase, curate si amare, duioase si grave, chinuitoare si consolatoare, sobre si triste. Dar oricum ar fi, ele raman funebre. Un asemenea cimitir mai poate fi numit vesel? " se intreaba Prof. Dr. Nutu Rosca in paginile dedicate Cimitirului Vesel din lucrarea sa monografica "Manastirea Sapanta-Peri", aparuta la Baia Mare in 2003. Tot Domnia Sa da un raspuns in continuare: "Trasatura caracteristica nu este veselia, ci aceea ca aici se pune mai presus viata decat moartea. Avem aici ideea pe care o mai intalnim in antichitatea romana. Romanii cand anuntau decesul cuiva nu spuneau ca acela a murit, ci anuntul il faceau prin cuvantul "Vixit" = A trait! "
Picturile de pe cruci ne arata scene definitorii din viata celui disparut. Culorile folosite sunt vii, iar oamenii pictati cu ele par la fel... Scena in care cel reprezentat in pictura isi practica meseria, canta sau coseste, danseaza sau taie porcul, merge pe bicicleta sau tese o cerga, toarce din caier sau framanta painea, i-au asigurat defunctului nemurirea. Atunci cand admiri o cruce din Cimitirul Vesel, daca inchizi pentru o clipa ochii, ti-l imaginezi pe cel despre care se vorbeste in epitaf plin de viata, mulgand oile, macinand la moara sau poate jucand la vre-o nunta!
Prin specificul sau acest cimitir este unicat in lume si face parte din patrimoniul cultural universal,aflandu-se sub egida UNESCO, iar la Simpozionul Monumentelor Funerare, care s-a tinut in Statele Unite ale Americii in 1998, a fost clasat primul in Europa si al doilea din lume dupa cel din Valea Regilor, din Egipt.
Din pacate acest muzeu in aer liber este expus intemperiilor vremii. Toate crucile sunt permanent amenintate cu degradarea. Lemnul retine umezeala si partea de jos a crucii incepe in timp sa putrezeasca. Inainte de a ajunge in acest stadiu insa, au de suferit mai intai picturile. Expunerea directa si neuniforma la razele soarelui decoloreaza vopseaua si o usuca. Acest fapt, conjugat cu alternanta cald-rece din timpul zilei si inghetul-dezghetul din timpul iernii duce la aparitia de fisuri in masa vopselei, fisuri ce favorizeaza patrunderea umezelii in suportul de lemn. Procesul de degradare este continuu si se accentueaza odata cu trecerea timpului.
Astfel, epitafele devin tot mai putin lizibile, iar vizitatorii nu mai pot cunoaste pe deplin valorile si sensurile profunde ale monumentelor.
Acest fapt atrage dupa sine necesitatea intretinerii continue a crucilor. Aceasta intretinere permanenta se poate face cu costuri foarte ridicate si cu un efort deosebit. Inafara de a face cunoscute lumii intregi valorile artistice si culturale din Sapanta, aceste pagini mai au si rolul marturisit, de a aduna fonduri necesare restaurarii si intretinerii Cimitirului Vesel. Cei care considera ca pot ajuta in vreun fel in acest sens, vor gasi informatii suplimentare in sectiunea "RESTAURARE" a siteului.
Aceasta descriere a Cimitirului Vesel se bazeaza pe experientele proprii pe care le-am avut in acel loc si pe informatii extrase din cele doua lucrari pe care le-am mentionat mai sus. In viitor voi veni cu completari si desigur vom publica pe site si parerile si experientele altori vizitatori sau cercetatori al acestui loc deosebit.
Dan Nichi, 23 Decembrie 2003.

dana, joso has marked this note useful

Photo Information
Viewed: 35597
Points: 4
Discussions
Additional Photos by Dan Nichi (nichi) (4)
View More Pictures
explore TREKEARTH